Lumânările de botez simbolizează lumina lui Iisus, ce se coboară asupra unui proaspăt suflet care este creștinat, însă în același timp și asupra nașilor sau asupra părinților care sunt prezenți în biserică la importantul moment. Încă din cele mai vechi timpuri se spune faptul că lumânările de botez prezintă o putere vindecătoare, astfel încât, acestea trebuie păstrate toată viața.
Lumânarea de botez trebuie folosită în zilele speciale din viața copilului creștinat, spunându-se că aceasta are puterea de a alunga și alina în același timp durerile.
Tradițiile spun faptul că lumânarea de botez este necesar să se aprindă în momentul în care copilul este scăldat de către nașă și este spălat mirul cu care acesta a fost uns la biserică. Această lumină a lumânării de botez se spune că va avea ca scop ocrotirea sufletului copilului în timp ce acesta este primenit și spălat. De asemenea, lumânarea mai poate fi aprinsă în fiecare an în care copilul își serbează ziua de naștere sau la petrecerea de moț a acestuia.
Se spune că lumânarea va rezista o perioadă mai lungă de timp dacă este învelită într-o pânză de bumbac albă și păstrată într-o cutie împreună cu busuioc sfințit, astfel încât, aceasta va putea fi folosită toată copilăria.
Conform tradițiilor, lumânarea de botez era aprinsă în pârg de mare sărbătoare, fie de Paște, fie de Crăciun, împreună cu busuioc proaspăt, în momentul în care fetele ajungeau la vârsta măritișului pentru a se ruga pentru sănătate, viață de familie bună, precum și pentru un soț bun și iubitor.
Lumânarea este un model duhovnicesc de urmat. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune:
1. Precum lumânarea este curată (de ceară curată), la fel şi inimile noastre ar trebui să fie curate.
2. Precum lumânarea de ceară curata este maleabilă (spre deosebire de cea din parafină), la fel şi sufletele noastre ar trebui să fie maleabile, până ce le îndreptăm şi le întărim în învăţătura Sfintelor Evanghelii.
3. Precum lumânarea ajunge să fie făcută din polenul florilor şi are un parfum dulce, la fel şi sufletele noastre ar trebui să aibă mireasma dulce a harului dumnezeiesc.
4. Precum lumânarea, atunci când arde, se contopeşte şi hrăneşte flacăra, la fel şi noi trebuie să ne luptăm să dobândim unirea cu Dumnezeu.
5. Precum lumânarea, arzând, luminează întunericul, la fel şi lumina lui Hristos din noi să lumineze înaintea oamenilor, ca să se aducă slava numelui lui Dumnezeu.
6. Precum lumânarea îşi oferă propria lumină, ca să lumineze întunericul omului, la fel şi lumina virtuţilor, lumina dragostei şi a păcii trebuie să caracterizeze un creştin.
